“ It is the common fate of the indolent to see their rights become a prey to the active. The condition upon which God hath given liberty to man is eternal vigilance ….”

In ultima vreme nu prea am mai avut motivatie de a mai scrie. Viata a decurs oarecum linistit, ancorata intr-un materialism burghez cu probleme administrative si financiare, fara semnificatii ascunse sau simboluri. Procesul electoral m-a lasat rece, fara sa ma preocupe, n-am avut cu cine sa votez , n-am crezut nici o clipa ca noua alianta va rezista mai mult de o zi in cazul victoriei, iar sistemul de conducere axat pe om/lider si nu pe sistem, proliferat in continuare cu aceeasi seninatate de fostul si se pare actualul presedinte o sa dea aceleasi rezultate pe care le da de secole in contextul carpato-danubiano- pontic, adica proaste.
Si totusi o intamplare a avut loc in viata mea care sa ma scoata din amorteala. O intamplare care face parte dintr-o poveste se pare mai lunga , care nu s-a terminat si care cu fiecare dezvaluire devine din ce ince mai interesanta, asa ca…

A fost odata ca niciodata … o firma numita Dali care te lasa sa parchezi daca avea chef in foarte multe zone din capitala unei tari ciudate numita se pare pe atunci Romania. Firma nu facea nimic, inafara dea incasa taxele cu pricina si avea se pare monopol etc. Eh bine dupa schimbarea administratiei minunatei capitale ( mai avusesera loc destule schimbari dar nu se intamplase nimic ) acest minunat serviciu a fost preluat chiar de … ghiciti ? Primaria capitalei numita se pare dupa un cioban : Bucuresti ( pe care o vom numi de acum incolo cu acordul cititorului fireste PMB – adica Primaria Municipiului Bucuresti ). Toate bune si frumoase, caci asfel banii se puteau intoarce sub o forma sau alta la cei care plateau si chiar mici , microscopice chestii sau si intamplat, de exemplu: s-au marcat locuri noi de parcare in anumite zone, cu vopsea pe carosabil , cea ce a implicat un cost si o munca. Dar nu asta este de fapt subiectul povestii.
Intre timp, un alt personaj a aparut: Firmele care ridica masini , in ajutorul (sau mai degraba cu complicitatea : nu a fost niciodata prea clar ) organelor de ordine numite in acele vremuri Politie si/sau Politie Comunitara desi au fost cunoscute si sub numele de “militie” prin aceeasi perioada istorica , diferentele nefiind foarte clare , se pare . Nu insistam asupra acestui personaj prea mult pentru ca cititorul este familiarizat cu acesta ( sa-i spune “bau-bau”…. cred )
Eh in acele vremuri, o minune s-a petrecut, intr-o zona in care celor ce locuiau in sus numita capitala le era foarte greu sa parcheze iar bau-bau vana la greu: zona Piata Victorie – Buzesti. Minunea a constat in deschiderea unei parcari private numita : “rapida” pe un teren despre care nu punem intrebari…. , la un prêt relativ decent, adica dublu si un pic fata de cel perceput de PMB. Minunea , ca in toate povestile traite , n-a putut sa tina decat vreo … 3 zile… iar pretul a ajuns la aproape de 6 ori cel perceput de PMB ( adica la 8 lei / ora , taxare la 15 minute, pretul PMB fiind de 1,5 lei ). Eh asta nu e pana la urma o problema, cine-si permite da, pana la urma este un teren privat, cu cantec sau nu , pana la proba contrarie nu comentam.
Dar in fata parcarii “minune” existau niste locuri de parcare ale lui PMB dupa standardul acesteia , desenate .langa trotuar ( ele sunt de fapt desenate la fel de clar in continuare precum insemnele de la Nasqua ), care nu incurcau pe nimeni si ii bucurau cand erau libere printr-un noroc chior , pe neferictii care aveau de parcat in acea zona neavand incotro, caci prin zona aveau birourile si/sau treaba ( nefericiti printre care se numara si autorul acestor randuri)
Ei bine “cineva” se hotaraste in noapte de 3-4 decemvrie 2009 AD sa schimbe semnele de parcare cu plata cu semne de oprire interzisa, pe calea Buzesti , dar nu peste tot ci doar in zona “minunii” mai sus numite si a unui bloc de langa , desi in zona “minunii” ar fi fost singurul loc in care se poate parca fara sa incurci practic traficul pe Buzesti prea mult si unde ar fi avut sens ca PMB sa aiba locuri de parcare. Dar asta nu este nimic: Politia Romana la datorie sta parcata in zona pe vis-à-vis pana pe dupa-amiaza urmarind cum zona se umple de “nefericiti”, fara sa le sufle nici o vorbulita acestora de genu : “ bai, hai roiu, ca aici nexam parcare“ si cand plasa se umple il cheama pe bau-bau care vine cu flotilla de “ dragoni ” ( cred ca au fost aproximativ 8 masini de ridicat , odata ) si rade tot in 10 minute, adica o lovitura la buzunarul cetateanului de aproximativ 10000 de lei fara amenzile care urmeaza a fi trimise prin posta. Genial, nu ?
Aceste randuri le scriu dupa ce mi-am revenit si m-am racorit cand pe data de 3 Decembrie parcand in aproximativ acelasi loc am platit vreo 6 lei pe 4 ore iar fix a doua zi a trebuit sa dau 830 lei + taxi adica vreo 850 de lei ca sa imi recuperez masina. Intre timp am mai cules niste informatii pe care le-as impartii in doua mari categorii. Una de interes general : se pare ca de fapt majoritatea ridicarilor nu sunt chiar legale pentru ca masinile respective trebuie sa indeplineasca anumite “conditii” ca sa fie ridicate, iar majoritatea cazurilor le califica pentru maxim o amenda iar luarea lor reprezinta incalcarea proprietatii private daca nu furt, in fine aceste informatii trebuie verificate, nu au fost inca , dar daca legislatie cu pricina a fost armonizata cu cea eurpaoeana….
A doua se restrange la cazul mai sus mentionat si din zvonurile semi – verificate de pana acum se pare ca schimbarea semnelor nu e tocmai legala si/sau facuta de organelle abilitate, ma abtin sa fac mai multe comentarii….deocamdata.

Daca cineva citeste aceasta poveste si se regaseste printre cei patiti il rog sa ma contacteze via blog/mail , daca vrea , poate ne alaturam fortele si reusim ( nu e garantat, dar merita incercat ) sa trecem de la categoria de victim ale unui “shmen” la categoria cetateni.

Si-am incalecat pe-o sa si voi fi emigrat in Canada….

Discover Your Sins – Click Here

http://www.weblog.ro/lectura1

Lucru ciudat, sau poate de fapt este extrema exprimare a normalitatii , ca sa
pot sa scriu orice, citibil si inteligibil trebuie sa fiu cuprins de-o stare de
framintare, durere sau bucurie extrema, sentimente amestecate care ma poarta pe
drumuri care se despart si apoi se unesc , care ma arunca in rascruci fara indicatoare ,
unde ispitele nu mai stiu cum sa te atraga sau sa te impinga.; oricum o stare
deosebita de cea normala ,de moment cu moment. Starea asta e extrem de obositoare,
imi ascute  simturile si mintea dar imi toceste nervii, nu-mi da pace si ma zguduie, ma ajuta
sa ma exprim dar ma stoarce precum o portocala. Asa ca m-am hotarit sa intru intr-o
stare de hibernare ca tot veni vara… J. Fara emotii, cu planuri strict materiale, cu bere, terase, week-end-uri la
mare, poate ceva escapade prin zona Balcanilor cu masina si prieteni. Sa luam
o pauzxa sa ne bucuram de vara si mai vad eu la toamna ,daca nelinistea apare
din nou o s-o transform intr-un poem o s-o “printez”, o ard in mod ritual, imi
ingrop demonii si ma mut la tropice J. Traiasca preocuparile burgheze si pacea spiritelor limitate !