In ultima vreme nu prea am mai avut motivatie de a mai scrie. Viata a decurs oarecum linistit, ancorata intr-un materialism burghez cu probleme administrative si financiare, fara semnificatii ascunse sau simboluri. Procesul electoral m-a lasat rece, fara sa ma preocupe, n-am avut cu cine sa votez , n-am crezut nici o clipa ca noua alianta va rezista mai mult de o zi in cazul victoriei, iar sistemul de conducere axat pe om/lider si nu pe sistem, proliferat in continuare cu aceeasi seninatate de fostul si se pare actualul presedinte o sa dea aceleasi rezultate pe care le da de secole in contextul carpato-danubiano- pontic, adica proaste.
Si totusi o intamplare a avut loc in viata mea care sa ma scoata din amorteala. O intamplare care face parte dintr-o poveste se pare mai lunga , care nu s-a terminat si care cu fiecare dezvaluire devine din ce ince mai interesanta, asa ca…

A fost odata ca niciodata … o firma numita Dali care te lasa sa parchezi daca avea chef in foarte multe zone din capitala unei tari ciudate numita se pare pe atunci Romania. Firma nu facea nimic, inafara dea incasa taxele cu pricina si avea se pare monopol etc. Eh bine dupa schimbarea administratiei minunatei capitale ( mai avusesera loc destule schimbari dar nu se intamplase nimic ) acest minunat serviciu a fost preluat chiar de … ghiciti ? Primaria capitalei numita se pare dupa un cioban : Bucuresti ( pe care o vom numi de acum incolo cu acordul cititorului fireste PMB – adica Primaria Municipiului Bucuresti ). Toate bune si frumoase, caci asfel banii se puteau intoarce sub o forma sau alta la cei care plateau si chiar mici , microscopice chestii sau si intamplat, de exemplu: s-au marcat locuri noi de parcare in anumite zone, cu vopsea pe carosabil , cea ce a implicat un cost si o munca. Dar nu asta este de fapt subiectul povestii.
Intre timp, un alt personaj a aparut: Firmele care ridica masini , in ajutorul (sau mai degraba cu complicitatea : nu a fost niciodata prea clar ) organelor de ordine numite in acele vremuri Politie si/sau Politie Comunitara desi au fost cunoscute si sub numele de “militie” prin aceeasi perioada istorica , diferentele nefiind foarte clare , se pare . Nu insistam asupra acestui personaj prea mult pentru ca cititorul este familiarizat cu acesta ( sa-i spune “bau-bau”…. cred )
Eh in acele vremuri, o minune s-a petrecut, intr-o zona in care celor ce locuiau in sus numita capitala le era foarte greu sa parcheze iar bau-bau vana la greu: zona Piata Victorie – Buzesti. Minunea a constat in deschiderea unei parcari private numita : “rapida” pe un teren despre care nu punem intrebari…. , la un prêt relativ decent, adica dublu si un pic fata de cel perceput de PMB. Minunea , ca in toate povestile traite , n-a putut sa tina decat vreo … 3 zile… iar pretul a ajuns la aproape de 6 ori cel perceput de PMB ( adica la 8 lei / ora , taxare la 15 minute, pretul PMB fiind de 1,5 lei ). Eh asta nu e pana la urma o problema, cine-si permite da, pana la urma este un teren privat, cu cantec sau nu , pana la proba contrarie nu comentam.
Dar in fata parcarii “minune” existau niste locuri de parcare ale lui PMB dupa standardul acesteia , desenate .langa trotuar ( ele sunt de fapt desenate la fel de clar in continuare precum insemnele de la Nasqua ), care nu incurcau pe nimeni si ii bucurau cand erau libere printr-un noroc chior , pe neferictii care aveau de parcat in acea zona neavand incotro, caci prin zona aveau birourile si/sau treaba ( nefericiti printre care se numara si autorul acestor randuri)
Ei bine “cineva” se hotaraste in noapte de 3-4 decemvrie 2009 AD sa schimbe semnele de parcare cu plata cu semne de oprire interzisa, pe calea Buzesti , dar nu peste tot ci doar in zona “minunii” mai sus numite si a unui bloc de langa , desi in zona “minunii” ar fi fost singurul loc in care se poate parca fara sa incurci practic traficul pe Buzesti prea mult si unde ar fi avut sens ca PMB sa aiba locuri de parcare. Dar asta nu este nimic: Politia Romana la datorie sta parcata in zona pe vis-à-vis pana pe dupa-amiaza urmarind cum zona se umple de “nefericiti”, fara sa le sufle nici o vorbulita acestora de genu : “ bai, hai roiu, ca aici nexam parcare“ si cand plasa se umple il cheama pe bau-bau care vine cu flotilla de “ dragoni ” ( cred ca au fost aproximativ 8 masini de ridicat , odata ) si rade tot in 10 minute, adica o lovitura la buzunarul cetateanului de aproximativ 10000 de lei fara amenzile care urmeaza a fi trimise prin posta. Genial, nu ?
Aceste randuri le scriu dupa ce mi-am revenit si m-am racorit cand pe data de 3 Decembrie parcand in aproximativ acelasi loc am platit vreo 6 lei pe 4 ore iar fix a doua zi a trebuit sa dau 830 lei + taxi adica vreo 850 de lei ca sa imi recuperez masina. Intre timp am mai cules niste informatii pe care le-as impartii in doua mari categorii. Una de interes general : se pare ca de fapt majoritatea ridicarilor nu sunt chiar legale pentru ca masinile respective trebuie sa indeplineasca anumite “conditii” ca sa fie ridicate, iar majoritatea cazurilor le califica pentru maxim o amenda iar luarea lor reprezinta incalcarea proprietatii private daca nu furt, in fine aceste informatii trebuie verificate, nu au fost inca , dar daca legislatie cu pricina a fost armonizata cu cea eurpaoeana….
A doua se restrange la cazul mai sus mentionat si din zvonurile semi – verificate de pana acum se pare ca schimbarea semnelor nu e tocmai legala si/sau facuta de organelle abilitate, ma abtin sa fac mai multe comentarii….deocamdata.

Daca cineva citeste aceasta poveste si se regaseste printre cei patiti il rog sa ma contacteze via blog/mail , daca vrea , poate ne alaturam fortele si reusim ( nu e garantat, dar merita incercat ) sa trecem de la categoria de victim ale unui “shmen” la categoria cetateni.

Si-am incalecat pe-o sa si voi fi emigrat in Canada….

Cred ca am reusit sa ard poemul din mine, sa merg mai departe, sa ma desprind si sa ma curat asa cum imi doream de mult, sa renasc sa redevin ce-am fost si totusi atat de  mult schimbat. A fost o vara cum mi-am dorit de asteptare lenesa fara apasarea aceea care cand devine insuportabila ma face sa ma invart ca un titirez, lovind cu multa cruzime cea ce imi iese in cale , fara ca macar sa realizez. Nu, n-a mai fost asa… am crescut suficinet.

A mai ramasa totusi ceva un rest mic si alunecos, trebuie sa-l prind si sa-l starpesc, fara patima sau fara bucuria razbunarii doar sa-l elimin: cum dai un bobarnac unei acasa .ro/ acasa .ro/scame” title=”scame”>scame ” title=”scame”>scame . Si atunci o sa pot sa spun ca da am redevenit ce-am fost dar de 10 ori mai puternic si fara pic de balast care sa ma mai traga inapoi. Eu cel vechi si atat de nou

Discover Your Sins – Click Here

… sau Paraskevidekatriaphobia

Azi am aflat un cuvant nou , sau mai degraba doua care inseamna de fapt acelasi lucru. Frica de vineri 13 J . Vorbesc serios. O flenduream pe net inainte sa ma apuc sa scriu la o lucrare , in fine asta n-are nici o legatura cu subiectul, si l-am gasit. Ce traznaie , eu cred despre mine ca nu sunt superstitios, dar oare nu sunt deloc ? si cica este o boala psihica in toata regula ca o gramada de alt fobii : arahnophobia,; claustrophobia; agoraphobia, etc . Dar asta e tare de tot sa-ti fie frica sa iesi din casa ca e vineri 13  ale lunii. Cica unii nu pleaca de loc de acasa nic sa le ia casa foc ; normal ca le-a luat foc doar e vineri 13 J. In spatiul Balcanic  se pare ca exista tot felul de “tratamente” pentru vineri 13, ca sa-i treca efectul, tratamente tot de genul superstitie, cu oglinzi , apa si alte nebunii care aduc aminte de voodoo si alte forme de vrajitorie.

Acum am stat si m-am gandit mai bine la faza cu superstitia. De obicei le avem inradacinate undeva la limita intre constient si instinct. Pe linga blocul meu sunt o gramada de pisici ( si de caini vagabonzi , ca doar e in Bucuresti ) si cred ca aproximativ o treime sunt negre. De vreo doua ori m-am surprins ca se strange ceva in mine cand umbland pe strada mi-a trecut tacticoasa cate una prin fata (ma refer la cele negre); mi-a taiat calea cum se spune. Pe urma m-a bufnit rasul , zicandu-mi ce-i cu tine, te-ai tampit ? Doar iti trec pisici negre prin fata de 2,3 ori pe saptamina! Pe urma am realizat ca e un reflex ramas din copilaria petrecuta printre blocurile de la marginea Bucurestiului, unde printre copii astfel de superstitii circulau precum pastravii in apa. Nu era luna sa nu apara una noua , ba unele erau chiar la moda o vreme. Toate  aveau ceva in comun totusi, erau de-o stupiditate care friza absurdul . Dar uite ca unele s-au intiparit la modul reflex in subconstientul omului matur cu pretentii de om educat etc etc

Insa pina la o fobie parca e un drum cam lung…. J

N-am gasit care este sursa cuvantului, desi sunt foarte curios, o sa mai caut.

Rinuc

PS : an nou, 2006 excelent si sa fiti curajosi